Am participat la gala de premieră a primului lungmetraj aromân în calitate de jurnalist și blogger, respectiv cu aparatul foto atârnat de gât, microfonul într-o mână și agenda cu pixul în cealaltă mână. Chiar și așa, m-am bucurat de întregul eveniment.

participat la gala de premieră a primului lungmetraj aromân în calitate de jurnalist și blogger, respectiv cu aparatul foto atârnat de gât, microfonul într-o mână și agenda cu pixul în cealaltă mână. Chiar și așa, m-am bucurat de întregul eveniment, care a avut loc la City Plex. Recunosc, însă, că mi-ar fi plăcut să merg singură la film, să mă așez în ultimul rând și să-l savurez fără să mă uit la ceas, fără să trebuiască să alerg pentru interviuri, fără grijile de rigoare, fiind în timpul muncii.

Pe Toma Enache l-am cunoscut înainte să urce pe scena clubului Doors, pentru a juca în Erotopoetica. Am stat atunci de vorbă și impresia pe care mi-a lăsat-o m-a făcut să-l caut pe google când am ajuns acasă. Ulterior, mi-a mulțumit pe facebook pentru fotografiile pe care le-am făcut în timpul piesei de teatru. Acest lucru se întâmplă extrem de rar, ca un artist să-și exprime în așa fel recunoștința. În acest caz, am mers cu inima deschisă la premiera filmului “Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, mai ales că Toma vorbea încă de atunci de acest proiect.

Și mi-a plăcut Toni Caramușat, personajul principal jucat de Toma – prin naturalețea, simplitatea și simțul umorului de care dă dovadă actorul la fiecare prestație, fie că-i pe platoul de filmare sau în intimitatea sălii de teatru. Mi-au plăcut toți și toate, dar cred că cel mai mult Lică Gherghilescu Tanașoca. Chiar am simțit dezamăgirea părintelui din el în film și, recunosc, mă trecuseră fiorii atunci când își certa fiul, pe Toni Caramușat; un actor extraordinar. Și dacă ar fi să aleg între actrițe, spun Teodora Calagiu Garofil, care joacă rolul surorii lui Toni. Despre frumusețea acestor actrițe nici n-are sens să vorbesc.

Sincer, având în vedere că am făcut deja stirea, nu-mi vine să repet informațiile precum “este vorba despre călătoria inițiatică a lui Toni Caramușat, regizor aromân care pornește în căutarea iubirii/originii neamului său”. Eh, fără să-mi dau seama, am și scris-o. Cert e că povestea, în sine, m-a captivat și amuzat în același timp. Am trăit sinusoidal alături de fiecare personaj și la un moment dat chiar mi-au dat lacrimile, ca după să râd în diverse momente. Peisajele m-au fascinat, mai ales în scena în care el și ea se plimbă cu șalupa printre nuferi. M-am proiectat acolo, instantaneu, simțeam mirosul.

Este o poveste despre urmarea dorințelor lăuntrice, despre perseverență, curaj și iubire, fie că e de neam, de profesie sau de o femeie/bărbat. Filmul are multe roluri, apropo de cârcotelile pe care le citeam pe facebook, dar valența este în principal documentară, spun eu. Noi avem prieteni machidoni, colegi de muncă sau vecini, trăim în aceeași comunitate, dar nu știm prea multe despre ei. Scopul filmului este să le spună povestea. Poate mulți nici nu știau că, de exemplu, familia este cea mai importantă pentru ei – eu nu mă încadrez aici că am prietene machidoance pe care le iubesc și știu multe de la ele.

Da, în final, mi-era dor să văd un film făcut la noi fără iz comunist. Apoi, sincer, “Nu sunt faimos, dar sunt aromân” e mai bun decât multe pelicule românești.

Citește restul articolului aici.