“Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. (Matei, XXII, 21)

CONFESIUNE

Acest DODECALOG al aromânilor reprezinta credo-ul meu stiintific asupra “fiintei” denumita “aromân”. El este rezultatul unui proces indelungat, care dureaza de 68 de ani, de la nasterea mea, si care se explica prin:

a. o excelenta cunoastere a limbii mele materne, vorbita in familie de parintii mei, Nico Caragiu si Athina Papastere, si de bunica mea materna, Dhafna Pupti, mostenire sfanta lasata de stra-stra-stramosii mei de 2000 de ani;

b. un respect fara limite pentru tot ce este “traditie”, “lege” transmisa din generatie in generatie, “mentalitate” aproape imuabila – desi foarte evoluata in comunitatea mea aromana, in raport cu altele – in f u n d a m e n t e l e sale;

c. o competenta stiintifica veritabila, castigata, treptat, datorita unui lucru serios si constant (1947 – 1995), condus, direct sau indirect (prin cartile lor), de dascalii mei: Theodor Capidan, Pericle Papahagi, Tache Papahagi, Al. Rosetti, Iorgu Iordan.

Avand in vedere aceste date, in aceste momente de c o n f u z i e totala, creata de oameni ca nu vor sau nu pot sa respecte rezultatele stiintei (istorice/ lingvistice/ arheologice etc.), ma consider obligata – chiar daca acest credo al meu va fi ignorat, criticat, distrus – sa formulez ideile care mi se par a fi punctul de plecare in orice initiativa, de orice fel; daca nu sunt acceptate aceste a d e v a r u r i e l e m e n t a r e, care nici macar nu au nevoie sa fie explicate, rezultatul, in orice actiune, ar fi: o confuzie generala (din cauza amestecului de criterii – istorice/ lingvistice/ geografice/ cultural-politice etc. – ), create adeseori constient de toate “partile” implicate; frictiuni etnice in tarile balcanice; fara indoiala, s a n g e va curge din nou din toate partile.

Ii rog pe cititori sa parcurga, cu rabdare, cele 12 adevaruri si sa le judece numai la sfarsitul lecturii. Imi asum intreaga raspundere.

DIXI ET SALVAVI ANIMAM MEAM.

1. Aromanii (macedo-vlahii) si limba lor materna e x i s t a astazi si de doua mii de ani.

2. Aromanii sunt dintotdeauna sud-dunareni.

3. Limba veche româna (straromâna/ româna comuna/ româna primitiva/ protoromâna) vorbita pe acest teritoriu era o limba unitara.

4. Unitatea teritoriului unde se vorbea româna comuna a fost scindata de sosirea slavilor intre Dunare si Balcani.

5. Vechea limba româna s-a scindat in cele patru ipostaze actuale ale sale: româna (daco-româna/ daco-v(a)laha), limba nationala/ literara a Romaniei, aromâna (macedo-româna/ macedo-vlaha) si meglenita (megleno-româna/ megleno-vlaha; varianta a aromânei?), vorbite in sudul Dunarii si istriana (istro-româna/ istro-vlaha), vorbita in Peninsula Istria.

6. Aromâna este limba materna a aromânilor, care le confera constiinta lor etnolingvistica.

7. Exista d o u a categorii de aromâni: a. “autohtoni”, care locuiesc in tarile balcanice (Grecia, Albania, fosta RSF Iugoslavia, Bulgaria) b. in diaspora sunt cei care se gasesc oriunde in lume (in tarile din Europa, inclusiv in Romania, in cele doua Americi, in Australia etc.)

8. Statutul aromânilor “autohtoni” locuind in tarile balcanice este cu totul diferit de acela al aromânilor din diaspora.

9. Statutul aromânilor aflati in diaspora (in Romania sau in alta parte) are specificul lui.

10. Numele aromânilor trebuie sa fie aromân si macedo-vlah.

11. Aromânii sunt crestin ortodocsi. Ortodoxismul lor are specificul lui (spre deosebire de acela al românilor din nord).

12. Aromânii (macedo-vlahii) trebuie sa aiba un singur scop: sa-si cultive limba materna si traditiile lor.