„Comunitatea, Rudele, Prietenii, Vecinii, Familia În Care Am Crescut Sunt Cei Care Au Făcut Din Mine Ceea Ce Sunt Astăzi”
Un om blând, cu zâmbetul sincer mereu pe buze, deschis, cu o dorinţă fără limite în a descoperi cele mai ascunse taine ale neamului din care face parte, aromânii, şi de ale insufla generaţiilor ce-l urmează respectul şi dragostea pentru tradiţii. Acesta este Toma Enache, profesionistul care şi-a dorit şi a reuşit să ne ofere cele mai frumoase imagini pe peliculă despre un neam a cărui istorie este prea puţin cunoscută, cea a aromânilor. Neamul pe care îl reprezintă, cu care se identifică, pe care îl promovează şi îl iubeşte. Lansat pe marile ecrane „Nu sunt faimos, dar sunt aromân” a fost o premieră în istoria cinematografiei ca primul film care a ieşit pe marile ecrane româneşti şi mondiale în limba aromână. Regizor artistic, actor, poet, jurnalist a urcat, rând pe rând, de-a lungul anilor, treptele ierarhiei profesionale cu ambiţie şi determinare să-şi atingă cele mai măreţe şi frumoase vise. Regizează filme şi spectacole de teatru, în toate colţurile ţării, s-a ocupat de regia mai multor spectacole radiofonice de teatru-document, a avut alături oameni de marcă ale genului şi a fost însuşi protagonistul, regizorul şi scenaristul celui mai vizibil film al său „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”. Cu acesta a obţinut în 2013 şi 2014 premii internaţionale pentru originalitatea subiectului pus în scenă şi pentru debut. De asemenea, filmul său a fost premiat la Festivalul de Film „Babel“, competiţie internaţională destinată filmelor vorbite în limbi minoritare, dialecte sau limbi pierdute. Banii pentru realizarea acestui film au fost strânşi de la membrii comunităţii armâne cei care au înţeles că filmul lui Toma Enache este cea mai bună şi frumoasă investiţie pentru viitor şi tradiţiile armâneşti pe care o puteau face. Despre cariera, viaţa ce înseamnă pasiune, plăcere, realizarea unui vis şi încununarea lui, dar şi despre planurile măreţe de viitor ne-a povestit chiar regizorul Toma Enache.
De unde ați avut ideea de a face un film în aromână și de ce?
Exista o așteptare din partea armânilor după atâta timp. Mulţi spuneau ce bine ar fi să facem un film! Şi aşa cum am continuat tradiția pieselor în aromână realizate de aromâni în jurul anilor 1900 făcând piese de teatru începând cu anul 2002 aşa mi-am propus să continuam tradiția începută de fraţii Manakia cu filmul „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ (în armâneşte „Nu hiu faimos ama hiu arman“). Filmul este o dramă romantică ce descrie călătoria lui Toni Caramuşat, un regizor faimos, pornit în căutarea adevărului despre originea neamului său, „adevăr“ întruchipat, după cum o spune un mit ancestral, pe Armânamea, ultima descendentă din neamul său. Toni se întâlneşte cu fete din întreaga lume, cu speranţa că soarta îi va scoate în cale adevărul şi femeia la care visează.
Cum v-a schimbat viața experiența realizării filmului, cu atât mai mult cu cât ați fost protagonistul și totodată ați fost și cel care l-a regizat?
Aş răspunde şi acum ca personajul filmului atunci când este bătut de câţiva de-ai lui, sora sa îi spune : „Vezi ce ţi-au făcut armânii tăi? Surioară, dacă ţi-aş da ochii mei să-i vezi nu ai mai spune o vorba rea despre ei!”.
Cum a fost experiența de a cunoaște mult mai bine istoria neamului din care proveniți?
M-am bucurat că armânii au simţit o bucurie imensă atunci când au auzit limba lor răsunând în cinema. Au fost emoții unice! În toate locurile prin care am trecut şi câteva dintre ele le veţi vedea în filmul documentar „Armânii de la faimoşii Manakia la Nu sunt faimos”.
Cât se mai păstrează din tradițiile armânești în zilele noastre?
Unele suficient de bine, altele foarte puțin. Aş spune iar o replica din film: „Limba e cea care ne ţine în viaţă. Când limba va dispărea nu va mai rămâne nimic!”
De ce a fost nevoie de realizarea unui astfel de film, ce ar trebui să învețe cei care nu au cunoștințe despre cultura aromână și cum ar trebui să aprecieze această cultură?
În primul rând ar trebui să ştie că existăm, că avem o cultură a noastră la care se adaugă personalități culturale importante pentru toate culturile din ţările în care trăim. Adică Grecia, Macedonia, Albania, România şi că trăim în armonie în toate aceste state.
Care este ingredientul cheie al succesului într-o profesie?
Harul.
Cine ar trebui să vadă acest film?
Orice om care iubește viaţa şi adevărul şi care își respecta semenii.
Ce făceați înainte de a începe filmarea acestei pelicule?
Regizam piese de teatru în română şi altele în aromână. Scriam şi scriu cărţi de poezie, lucram la traduceri, realizam primele emisiuni TV în aromână, realizasem unicul interviu filmat în aromână cu academicianul de renume Matilda Caragiu Marioteanu.
Ce mesaj au transmis prin acest film actorii din „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”?
Mesajul a fost cel al iubirii şi al adevărului în esenţă.
Cum ați făcut rost de imaginile pe care le-ați studiat despre comunitatea dvs.?
De la Arhiva Naţională de filme din Macedonia, proprietara asupra drepturilor.
Care a fost cea mai impresionantă reacție a unui spectator după ce v-a văzut filmul, cea care v-a rămas în minte?
Sunt foarte multe! Un bătrân la Ohrid, Macedonia, care doar mi-a strâns mâna şi nu putea vorbi, o doamnă la Vlore – Albania ale cărei emoții îmi creează fiori şi acum, un domn la Diviaka – Albania, care a doua zi mi-a spus că nu a dormit toată noaptea…Exact aşa arată şi multe, multe alte amintiri şi emoţii! Unele cred că nu le voi mărturisi niciodată!
Care sunt filmele pe care v-ați pus amprenta?
Am avut plăcerea să regizez piese de Goldoni (Mincinosul), Alan Ayckbourn (Pluralul Englezesc), de Caragiale (D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă), de Shakespeare (Richard al -III-lea), iar ultima piesă este cea care a avut premiera la începutul acestei veri, Amadeus, o piesă de Peter Shaffer. De pe lista spectacolelor regizate amintesc „Erotopoetica”, „Janka” – de Oscar Speace, pentru Teatrul Evreiesc de Stat, „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici” şi „Uriaşul Caragiu” – pentru Teatrul Naţional de Radio, „Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, „Secta Femeilor” după „Norii” de Aristofan, regia spectacolului radiofonic de teatru-document: Toma Caragiu – Pantomima cuvântului. Despre ce am făcut în ultimii aproape 20 de ani puteţi citi aicihttp://www.tomaenache.ro/despre-mine, cu modestie.
Care sunt proiectele vreți să le concretizați în viitor?
Mi-aş dori ca la anul să pun în practică scenariul pe care îl am finalizat acum, dar care așteaptă soluții de finanţare! La Centrul Naţional al Cinematografiei este cu circuit închis finanțarea! Am depus proiectul, dar într-un fel m-am lămurit! De asemenea, pe 19 octombrie va avea loc premiera oficială a spectacolului Amadeus în București, spectacolul fiind prezentat în turneu, după cum urmează: 15 octombrie – Buzău, 16 octombrie – Focşani, 21 octombrie – Vâlcea, 22 octombrie – Adjud şi 23 octombrie – Iași.
La sfârşitul anului vom lansa în cinematografe filmul documentar „Armânii, de la faimoşii Manakia la Nu sunt faimos …”.
Cum este comunitatea armână în care ați crescut?
Comunitatea, rudele, prietenii, vecinii, familia în care am crescut sunt cei care au făcut din mine ceea ce sunt astăzi.
Cum este omul Toma Enache?
Mă străduiesc să fiu un om bun.
Ce actor român/străin și-a pus amprenta asupra activităţii dumneavoastră?
Dintre actori am avut niște spectacole extraordinare în care am colaborat cu Claudiu Bleonţ, Maia Morgenstern, Sebastian Papaiani, Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis. La Teatrul Radiofonic am colaborat cu alţi actori de excepție precum Marcel Iureş, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Mircea Rusu, Ion Lucian, Valentin Teodosiu, Coca Blos şi mulţi alţii pe care îi stimez şi îi apreciez!
Cum îi transmiteți copilului dvs. tradițiile şi cum v-ați dori să arate viitorul lui?
În primul rând îl învăț limba armânească aşa cum ne învață „dimandarea părintească”, imnul nostru al armânilor. Toni, copilul meu, are deja cinci ani şi vorbește cu mine în armâneşte. Când îl aud vorbind armâneşte e ca şi cum aş vedea că toată munca mea pentru cultura armânească nu este în zadar.
Ce sperați de la spectacolele de teatru pe care le regizaţi in România?
Să reuşesc să montez în continuare texte la fel de importante ca Richard al III-lea de William Shakespeare şi „Amadeus” de Peter Shaffer şi, bineînțeles, să am acelaşi public minunat ca şi până acum la spectacolele mele.
Claudia Pintilie
Citește tot articolul aici.
Recent Comments